M.C.B.: Plictisitor

   Eram in fata calculatorului, postand ceva cand sunt chemata de o veche prietena afara. Am mers, am stat, am discutat, si, se întâmplă ca ei, lui Naomi, sa-i vina brilianta idee ce o auzeam aproape in fiecare zi (si o si executam): "Hai sa ne plimbam!" Bun, ne-am dus, am luat niste bani si am plecat. Am mers, ca de obicei, la skittles.:)) N-a durat mult pana ce am inceput sa mieunam o melodie. La propriu mieunat! 
Am mers ce-am mers, am cantat ce-am cantat, am mancat ce-am mancat, deci a ajuns timpul sa se intample ceva, si asa a fost! Noi nu eram in oras, eram in.... in... intr-un fel de ăăăăăă, comuna! Eram pe strada si mai incolo erau niste oameni, nevrand sa-i salutam am luat-o pe partea cealalta. Am mers vre'o 4 case iar la urmatoarea nu puteam trece pt. ca era blocat. Dar in dreapta noastra era o straduta "ajutatoare". Nemaifost pe acea straduta, am vrut sa merg pe acolo. Am incercat sa o conving, dar ea zicea ca e periculos, ca nici ea nu a mai fost pe acolo, bla bla bla... Dar peste 5 minute am reusit sa o conving sa mearga pe acolo! DAr chiar a fost o idee proasta. In fata noastra erau niste tipi,cam....... suspiciosi! 
Am trecut pe langa ei, eu mai umpic si cazand pe jos de ras, ne facuse bunaciuni:))! Naomi avea o presimtire ca o sa ne urmareasca. Si asa a fost! Doi dintre ei ne-au urmarit, fiind in spatele nostru si incercand sa 'vorbeasca' cu noi. Cred ca din cauza ca nu-i bagam in seama, s-au pus in fata noastra. Naomi a incercat sa treaca de ei; cam greu, dar a trecut, in timp ce eu am trecut cu usurinta, numai ocolidu-i si facandu-le cu mana. Cand au vazut asta, ne-au facut "urate cu spume" :)). 
Eu n-am mai putut de ras-facand asta jumatate din restul drumului- iar Naomi le aratase 'semne obscene' :>




P.S.: Daca nu ati inteles ceva, dati vina pe monologul meu!


                                                              ♫SARu♫

M.C.B.: Ca la mama acasa

   Toamna trecuta am fost în vizita la părinții tatălui meu pe care nu i-am mai văzut de când m-am stabilit în Romania. Eram foarte entuziasmat ca în sfârșit ma întorc în Japonia, my homeland si pot vedea toate locurile copilăriei mele. Într-una din seri m-am hotărât sa vizitez și acele părți ale orașului pe care nu le știam. Hoinărind fără sa am o destinație anume am ajuns probabil la periferie. Eram pe o alee îngustă, întunecată și care arata ca-n filmele de groaza. Am mers mai departe, dar numai după câțiva pași m-a acostat un grup de huligani. Ma-nconjuraseră si-mi cereau tot ce aveam de valoare. Nu i-am băgat în seama și am vrut sa plec, dar în acel moment unul intre ei mi-a pus mana pe umăr, probabil a vrut sa ma lovească, dar am acționat eu primul. L-am lovit de 2 ori apoi a picat jos, dar în acel moment am primit o lovitura puternica din spate. Am picat, dar m-am ridicat repede, însa n-am avut timp sa ma dezmeticesc ca ceilalți s-au năpustit asupra mea. Am reușit sa le țin piept câteva minute, m-am ferit de loviturile lor, am lovit și eu dar fiind mai multi decât mine au reușit sa ma doboare. Mi-e cam greu sa recunosc ca "EU" am incasat o bataie zdravana, dar din păcate asta e! Ultimul lucru pe care mi-l amintesc a fost o lovitura puternica de picior în piept, după care am căzut jos și s-a rupt filmul....... M-am trezit câteva ore mai târziu la spital în plânsetele bunicii. Nu știu cum sau cu ce am ajuns pana la spital, nu-mi aminteam decât momentul în care am căzut. De fapt când am picat m-am lovit cu capul de o piatra sau ceva și aveam o rana frumușică la cap, plus alte câteva zeci de mii de vânătăi. Când am ieșit din spital și am ajuns acasă la bunici, am crezut ca fac infart. Unul din cei care ma atacaseră statea de vorba cu bunicul. M-am enervat foarte tare și am sărit la bătaie, dar m-au oprit ai mei. Tipu' acela era un verișor de-al meu pe care n-am apucat sa-l cunosc, și după ce și-a cerut iertare mi-a explicat ca ma confundaseră ce alt băiat pe care aveau ciuda.
   Într-un final am trecut peste iar acum ne înțelegem chiar bine, dar sincer sa fiu abia aștept sa urc în ring cu el 1 la 1 >:)

              ↓ Yosuke ↑
→Nu cred ca va interesează ←

M.C.B.:Rătăciri mortale

Nu ştiu cum s-a derulat totul până aici. Probabil orbeşte, dar totuşi cu ochii deschişi, eu te-am urmat. Ştiu foarte bine că eram şi sunt încă o copilă, dar chiar dacă biologic sunt mult mai mică decât tine, ai multe momente de imaturitate şi-mi place să te domolesc cum numai eu ştiu şi aş fi ştiut şi situaţia ta dacă ai fi avut încredere de la început.

- „Mika”. Ce bine şade numele tău pe umărul meu. Hahaha! Eu care credeam că singura blondă pe care o voi iubi mereu e berea...

- Se pare că te-ai înşelat... Şade bine, ăh?!

            Nu ştiu ce caut acum cu el pe plajă. Alta probabil ar fi luat trenul instantaneu, sau un taxi, sau autocarul, ori orice alt mijloc de transport, numai să plece de lângă el. Îl iau în braţe, mă simt completă. Chiar îmi place cum apusul se revarsă peste pletele noastre în vânt, iar noi stăm întinşi pe nisip, îmbrăţişaţi. Mă simt în siguranţă. Sentiment de siguranţă împletit cu unul de vinovăţie, ca şi cum m-am înfrăţit cu răul... Numai că aici nu e vorba de înfrăţire.

            Se ridică.

            - Să nu pleci de aici!

            El pleacă. Cine ştie ce glonţ s-o mai auzi, însă chiar nu mă interesează. Pe plajă mai sunt câţiva oameni. Nu se mai cară odată. Ehhh, sper să nu aştept mult până vine înapoi. Marea asta e aşa frumoasă, aşa limpede, aşa cum nu am mai văzut-o niciodată şi se contopeşte mai mult ca perfect cu cerul. Peisaj ce-mi insuflă libertate fără margini, un elixir al sufletului meu. Toate datorită unui monstru al omenirii, care mi-a animat viaţa, pe care îl iubesc involuntar, ireversibil. Totul a căpătat, în timp, valori mult prea mari pentru mine, totul jonglează cu obiectul fricii, obsesiei, dorinţei, totul subjugă un amalgam de sentimente. Nu e vorba de frica unui eventual deces. Nicidecum. Mi-e teamă de un eventual final al nostru.

            Vine. Ţine o carte în mână. Îmi pun ochelarii să-mi întregesc look-ul hippie şi fac o faţă de-a mea de câine prost.

            - Astă-seară vom citi „Scufiţa Roşie”!

            - Abia aştept!

            - Trecem direct la partea când lupul îi mănâncă pe toţi.

            - Ba nu, eu zic să citim atunci când Scufiţa e uimită de aparenţa bunicii. Ştii tu, acea Scufiţă micuţă şi naivă când descoperă ceva mai târziu unde era lupul...

            - De departe un simţ al umorului evident!!! Ce să mai... Dă să te pup.

            Zâmbim larg amândoi. Plaja e aproape goală. Se trezesc unii să mai alerge pe mal prin faţa noastră.

            - Ce vrei să faci?

            - Cineva o să plece mai devreme acasă.

            O blondă bronzată, cu pielea lucioasă şi cu sâni imenşi a dat câteva ture pe aici, fapt ce nu-i convine nici lui şi-i pune piedică. Ne înjură tipa, se ridică şi da, pleacă. Odată cu ea se simt şi ceilalţi. Noi râdem. Acum plaja e chiar goală, iar luceafărul ne veghează. Citim câteva rânduri din „Amurgul gândurilor” al lui Cioran.

            - Orice privire spre tine însuţi e un incendiu sau un naufragiu, când peisajul lăuntric e o devastare somptuoasă de flăcări evoluând la orizontul mărilor - atunci dai drumul gândurilor, coloane turmentate de epilepsia focului interior. Şi ce mai arde focul ăsta în mine. Hai în apă să ne mai răcorim.

            Intrăm în apă. Şi-acum actanţii plutesc pietrificaţi, goi, inerţi, căci bazinul a ceea ce am creat în timp se adânceşte cu fiecare abuz, cu fiecare plăcere tangibilă. Dar el rupe tăcerea...

            - Te iubesc.

            - Idem...!

M.C.B.: Asa sunt eu!

    Intr-una  din dupa-amiezile foarte toride dupa ce am trminat orele si am ajuns acasa, m-am gandit sa-mi fac nenorocitul ala de eseu despre filozofie. M-am pus sa scriu si mi-am stors creierul de toate informatiile 

stocate in el, am consultat cartile si putin...... mai mult internetul, si in sfarsit dupa 2 ore 30 am reusit sa termin cele 3 pagini de eseu. Intre timp a venit si Hyori in vizita, si ne-am pus sa bem o limonada rece, rece, sa mai alungam caldura asta ce ne topeste cheful de viata. Dar Hyori nu a fost atenta si a varsat limonada pe eseul meu. M-am enervat si m-am apucat sa il scriu din nou. 

As fi teminat repede -pt ca ma ajuta si Hyori- daca as fi fost mai atenta cu inghetata ce o mancam, deoarece inghetata s-a scurs pe foile mele!!!! A trebuit sa o iau de la capat, din nou!

Ma durea mana de la scris, iar Hyori se plangea non-stop ca ei nu-i place filozofioa! Eh, de parca mie mi-ar place, dar trebuia sa scriu lucrarea aia tampita! Profa ne-a amenintat ca da note da 1 celor care nu-si fac tema, deci nu pot risca sa ma trezesc cu o asa nota acum cand mai sunt cateva saptamani de scoala.

Intr-un final am reusit sa termin eseul pt a treia oara si m-am pus cu Hyori sa vedem un film, dar bineinteles problemele nu s-au terminat aici, ca deh, viata mea nu-i chiar asa usoara.

La un moment dat, in camera a venit verisorul meu si mi-a cerut niste foi nu stiu e sa aprinda cu ele. I-am spus sa-si i-a de pe birou, dar imbecilul a luat foile cu eseul meu! 

Mai tarziu am abservat ca lipseste eseul si mi s-a spus ca verisorul meu l-a ars, am crezut ca inebunesc! Il scrisesem deja de 3 ori, si era prea tarziu sa il rescriu si a n oara, asa ca dupa multe injuraturi, tipete si obiecte aruncate prin casa, m-am linistit si m-am resemnat cu gandul ca voi avea media stricata daca primesc "1" acela.

   A doua zi m-am dus la scoala, cu toate ca imi era putin frica, dar cand a intrat profa in clasa si mi-a cerut eseul, mi-am facut curaj si i-am spus ca am intampinat niste probleme si nu am reusit sa-mi fac tema. Si profa de-colo : "Aaaa da? Si ce probleme ai avut?" Si am incercat sa-i explic: " Pai stiti, ieri mi-am facut tema dar Hyori a varsat limonada pe eseu, apoi eu am scapat inghetata. . . aaa si verisorul meu a dat foc lucrarii si era prea tarziu si n-am apucat si.. ...! " Si profa: "Bine, bine, stai jos!" Cand am auzit asta am inceput sa dau si mai multe explicatii, si biata profa n-a mai inteles nimic din ce-am spus eu!
   Important e ca m-a iertat de data asta, dar sunt sigura ca ma va ierta si data viitoare! ;)

-HACHIKO-   

-MOSHI AXELA-

M.C.B.: O cina 'romantica'

   L-am cunoscut pe tipu' asta, Zenzi. E dragur si ne intelegem super bine, dar nu stiu de ce evit sa ies cu el asa ca mi-a propus ca prima noastra intalnire sa fie una iesita din comun, nu o intalnire la mall sau mai stiu eu ce. Boooon, am acceptat si mi-a spus ce vrea sa facem: o cina intr-o casa bantuita!
Hahahahahahaahahaha mancare, bautura, fantome si rock 'n' roll ! Suuuperr idee, dar eu ma gandeam ca e doar o casa veche, parasita.....
 M-a luat de acasa pe la 20:00 , ne-am oprit sa facem "provizi". Si am ajuns in aceea casa in jurul arei 22:00-22:30. Intradevar, casa era parasita, geamurile erau prinse in cuie, usa de la  intrare abia se mai tinea.... Inauntru un dezastru total!
  O imagine infricosatoare pt. cei slabi de inger, dar nu si pt. noi . . Noua ni se parea super amuzant ca luam cina acolo.
Buuuun, toate bune si frumoase, am asejat "masa", am deschia sticla de vin, aranjam locul si ne-am dat seama ca se intunecase si-a trebuit sa aprindem lumanarile. Aahh cina cu lumanari si vin, funny!
   A naibii lumanare, nu vroia sa se aprinda si era din ce in ce mai intuneric. Ne-am chinuit dar degeaba; cand la un moment dat Zenki cauta lanterna in rucsan iar eu ma "luptap" cu bricheta care nu vroia sa se aprinda. S-a luminat camera, lumanarea ardeaaa!!!!! Cum? Nici eu nu stiu, Zenki era prea departe ca sa o aprinda, iar eu..... as fi tiut daca as fi aprins-o!
Cidat, dar nu scary, asa ca ne-am vazut de ale noastre . . . Asta pana cand au inceput sa se auda tot felul de zgomote ciudate si lumini ce nu aveau ce cauta acolo. Deja incepusem sa-mi pierd curajul si rabdarea si i-am cerut lui Zenki sa plecam si . . . . . . surpriza: usa era incuiata si nu-mi explicam cum naiba e posibil cand abia se mai tinea in balamale.
Atunci mi s-a facut de-a dreptul frica si am inceput sa tip la bietul Zenki care se chinuia sa gaseasca o iesire. Intr-un final a reusit, dar cand am iesit afara, prin partea din spate a casei, am realizat ca nimerisem intr-un cimitir, iar frica s-a transformat in panica totala cand am vazut o silueta care venea spre noi. Am luat-o la fuga pana la masini si abia cand a mai trecut spaima am inceput sa cautam explicatii.
    Putin mai tarziu, cand au aflat prietenii nostri, ne-au spus ca acea casa apartinea celui care are grija dfe cimitir, dar omul murise cu multi ani in urma. Si atunci noi pe cine am vazut acolo?!???!? Probabil o persoana  la fel de tacanita ca si noi care nu avea ce face.
   Acum mi se pare amuzant, dar nu as mai trai o asemenea experienta pt. nimic in lume . . . . . Ii las placerea asta lui Saru cea gothica!! :))

  ☼SUZUKI☼
☼ADDA KIM☼

M.C.B.: Cu Laura?

   Anul trecut am fost cu un grup de proetemi in vacanta la munte. Ma gandeam ca voi avea parte de multa distractie dar m-am ales cu mana dreaapta rupta, cateva zile de spitalizare si o buna perioada de timt de plictiseala. Nu degeaba spun eu ca Romania-i o tara periculoasa :D
Asa: Tot drumul am ras, am glumit si abia asteptam sa ajung la munte sa respir aer curat......... Rectific, abia asteptam sa deschid sticlele :))
  Toate bune si frumoase in primele zile. Apoi s-a alaturat grupului Laura, o domnisoara foarte aroganta si increzuta, dar era al naibii de frumoasa. Din discutiile cu ceilalti am aflat ca e foarte pretentioasa si respinge dur avansurile baietilor' asa ca noi am facut un pariu: care reuseste sa o ''agate''. Cum era de asteptat ne-a respins zambindu-ne siret. Ne gandeam ca poate nu-i plac baietii, daca ne ignora chiar pe toti :))
Bun: Aici incep problemele! Ne-am dus toti sa ne plimbam si habar nam cum, am ajund la o sosea care avea pe margini duzi.Fetele s-au oprit sa manance si eu mi-am zis ca ar fi un moment bun sa vorbesc cu Laura. Imi raspunse la intrebari si chiar ma intreba si ea cate ceva, dar cand i-am propus sa iesim impreuna, m-a refuzat....... din nou!!
   Si cum mintea mea sta numai la glume, am strigat sa ma auda toti: Daca Laura nu ma iubeste, eu ma sinucid! Cum nimeni nu m-a crezut ca as face asa ceva, m-am intins pe sosea amenintand ca ma las calcat de masina . . . 
Proasta idee am avut...! Si prost moment mi-am ales!

Drumul acela nu era prea circulat, n-aveam de ce sa ma tem, cu toate ca din locul in care eram eu nu puteam sa vad daca vine sau nu vreo masina.
   Faceam glume cu baietii si o tachinam pe Laura. Sttand toto acolo in mijlocul drumului, am auzit-o pe Akatsuki ca striga: Masina, vine masina! Am incercat sa ma ridic, dar nici bine nu eram ridicat un cm. de la sol ca am si simtit o durere ingrozitoare prin tot corpul. Mda..... ma lovise madina! 
 O mana rupta, capul spart si multe vanatai...... cu asta m-am ales din minunata vacanta... si pe Laura tot nu am impresionat-o. Ca sa nu mai zic ca inca se rade pe seama mea cand ne aducem aminte.
   Dar asta e o intamplare minora, au fost si mai amuzante...... adica intotdeauna e distractiv sa fi preajma Chaffinch-ilor ! :))



P.S.: sa nu va punezt niciodata in mijlocul unui drum si sa stati mai mult de 5 minute acolo. O sa aveti o perioada luuunga de plictiseala! Am trait asa ceva :)))


   •Arashi•
•Ryan Park•

M.C.B.: Buton STOP

 O intamplare de care imi aduc aminte cu drag? Pai...... sunt multe si de cand am in preajma copiii astia obraznici am parte de multe lucruri amuzante, dar ca sa ma limitez la un singur eveniment voi povesti o mica aventura cu Yori si Lee Jung (mai exact cu Saru respectiv Akatsuki). Nemernicile mi-au propus sa merg cu ele la nu-mi aduc ce lac sa se bronzeze, sa faca baie etc.
Tot drumul mi-au tocat nervii, aveam impresia ca sunt pe baterii sau functioneaza cu curent electric si nu gaseam butonul pe care scria "STOP". Acolo am ajuns seara. Ne-am instalat cortul, am facut un foc imens si stateam in jurul lui povestind. Intre timp au ajuns si ceilalti.  Toata noaptea am vorbit, am baut, am cantat, am dansat si ce am mai facut pe acolo.Eram foarte obosit si abia asteptam sa intru in cort sa dorm, cand lui Saru i-a venit magnifica idee sa-mi ceara sa-i explic de ce port un nume care nu mi se potriveste. Degeaba i-am spus 20 de mii de explicatii ca tot nu s-a linistit. Acum ca imi amintesc, parca o si aud zicand: "Eric, de ce te cheama Eric?" Intr-un final am adormit dar numai o nenorocita de ora, pt. ca m-au trezit tipetele lui Akatsuki. Un tip se luase de Saru si Akatsuki il luase pe bietul om la palme(in genetal Aka e linistita, uneori deabea scoate o vorba, dar cand trebuie sa o apere pe Saru sau pe ea insasi, devine un adevarat monstru!)
Dimineata cand ne-am trezit(ma rog, astia care au putut dormii) am mers sa bem o cafea. Eram impartiti in 2 grupuri ca nu aveam loc la o masa. Eu si Aka am cerut cafea, Saru mancare... binenteles. Langa noi erau 3 fete si tot trageau cu ochiul la mine. Nu stiu daca pt. ca sunt frumos sau pt. ca sunt japonez, or'cum nu conta. Am intrat in vorba cu ele si una picase in plasa, dar draga mea Aka cum sa ma lase in place. M-a rugat sa ii aduc ceva masina si intre timp a trimis-o pe Saru sa le spuna acelor fete sa ma lase in pace. Saru s-a dat drept sora mea si le-a mintit ca sunt insurat si ca am 2 copii. Cand m-am intors m-am trezit c-un penar de apa in cap si cateva alintari gen: porcule, nesimtitule, mincinosule etc. Nu mi-am dat seama ce se petrece, credeam ca sunt nebune fetele. Si fara sa mai intru in detalii cu ce s-a intamplatam plecat am plecat sa ne balacim in apa. Am avut parte de cateva ore bune de distractie apoi au reinceput nazbatiile. Akatsuki a picat in spini, Saru era sa intre cu masina in lac, eu am avut o mica altercatie, Aka a baut prea mult si a disparut, una din fetele care era cu noi a vomitat in masina si multe altele.  In sfarsit  eram pe drum catre casa cand ne-a oprit politia. Ar fi fost un control de rutina daca Saru nu se certa cu politaii si asa s-a ales cu o amenda frumoasa si eu cu premisul suspendat.
  Cam astea s-au intamplat in acele 2 zile. Si le-am promis fetelor ca nu le mai duc niciunde, dar nu ma pot tine de cuvant. Se apropie o noua vacanta cu ele, dar si cu ceilalti!
Si abia astept sa facem schomb de roluri!!!! >:)

P.S.: Am uitat sa spun sa Saru mi-a rupt corzile de la chitara sub pretextul ca vrea sa le faca codou lui Suzuky!

~KAIEN~

~ERIC  YAMAMOTO~