vineri, 29 iunie 2012

M.C.B.: Plictisitor

   Eram in fata calculatorului, postand ceva cand sunt chemata de o veche prietena afara. Am mers, am stat, am discutat, si, se întâmplă ca ei, lui Naomi, sa-i vina brilianta idee ce o auzeam aproape in fiecare zi (si o si executam): "Hai sa ne plimbam!" Bun, ne-am dus, am luat niste bani si am plecat. Am mers, ca de obicei, la skittles.:)) N-a durat mult pana ce am inceput sa mieunam o melodie. La propriu mieunat! 
Am mers ce-am mers, am cantat ce-am cantat, am mancat ce-am mancat, deci a ajuns timpul sa se intample ceva, si asa a fost! Noi nu eram in oras, eram in.... in... intr-un fel de ăăăăăă, comuna! Eram pe strada si mai incolo erau niste oameni, nevrand sa-i salutam am luat-o pe partea cealalta. Am mers vre'o 4 case iar la urmatoarea nu puteam trece pt. ca era blocat. Dar in dreapta noastra era o straduta "ajutatoare". Nemaifost pe acea straduta, am vrut sa merg pe acolo. Am incercat sa o conving, dar ea zicea ca e periculos, ca nici ea nu a mai fost pe acolo, bla bla bla... Dar peste 5 minute am reusit sa o conving sa mearga pe acolo! DAr chiar a fost o idee proasta. In fata noastra erau niste tipi,cam....... suspiciosi! 
Am trecut pe langa ei, eu mai umpic si cazand pe jos de ras, ne facuse bunaciuni:))! Naomi avea o presimtire ca o sa ne urmareasca. Si asa a fost! Doi dintre ei ne-au urmarit, fiind in spatele nostru si incercand sa 'vorbeasca' cu noi. Cred ca din cauza ca nu-i bagam in seama, s-au pus in fata noastra. Naomi a incercat sa treaca de ei; cam greu, dar a trecut, in timp ce eu am trecut cu usurinta, numai ocolidu-i si facandu-le cu mana. Cand au vazut asta, ne-au facut "urate cu spume" :)). 
Eu n-am mai putut de ras-facand asta jumatate din restul drumului- iar Naomi le aratase 'semne obscene' :>




P.S.: Daca nu ati inteles ceva, dati vina pe monologul meu!


                                                              ♫SARu♫

M.C.B.: Ca la mama acasa

   Toamna trecuta am fost în vizita la părinții tatălui meu pe care nu i-am mai văzut de când m-am stabilit în Romania. Eram foarte entuziasmat ca în sfârșit ma întorc în Japonia, my homeland si pot vedea toate locurile copilăriei mele. Într-una din seri m-am hotărât sa vizitez și acele părți ale orașului pe care nu le știam. Hoinărind fără sa am o destinație anume am ajuns probabil la periferie. Eram pe o alee îngustă, întunecată și care arata ca-n filmele de groaza. Am mers mai departe, dar numai după câțiva pași m-a acostat un grup de huligani. Ma-nconjuraseră si-mi cereau tot ce aveam de valoare. Nu i-am băgat în seama și am vrut sa plec, dar în acel moment unul intre ei mi-a pus mana pe umăr, probabil a vrut sa ma lovească, dar am acționat eu primul. L-am lovit de 2 ori apoi a picat jos, dar în acel moment am primit o lovitura puternica din spate. Am picat, dar m-am ridicat repede, însa n-am avut timp sa ma dezmeticesc ca ceilalți s-au năpustit asupra mea. Am reușit sa le țin piept câteva minute, m-am ferit de loviturile lor, am lovit și eu dar fiind mai multi decât mine au reușit sa ma doboare. Mi-e cam greu sa recunosc ca "EU" am incasat o bataie zdravana, dar din păcate asta e! Ultimul lucru pe care mi-l amintesc a fost o lovitura puternica de picior în piept, după care am căzut jos și s-a rupt filmul....... M-am trezit câteva ore mai târziu la spital în plânsetele bunicii. Nu știu cum sau cu ce am ajuns pana la spital, nu-mi aminteam decât momentul în care am căzut. De fapt când am picat m-am lovit cu capul de o piatra sau ceva și aveam o rana frumușică la cap, plus alte câteva zeci de mii de vânătăi. Când am ieșit din spital și am ajuns acasă la bunici, am crezut ca fac infart. Unul din cei care ma atacaseră statea de vorba cu bunicul. M-am enervat foarte tare și am sărit la bătaie, dar m-au oprit ai mei. Tipu' acela era un verișor de-al meu pe care n-am apucat sa-l cunosc, și după ce și-a cerut iertare mi-a explicat ca ma confundaseră ce alt băiat pe care aveau ciuda.
   Într-un final am trecut peste iar acum ne înțelegem chiar bine, dar sincer sa fiu abia aștept sa urc în ring cu el 1 la 1 >:)

              ↓ Yosuke ↑
→Nu cred ca va interesează ←

joi, 28 iunie 2012

M.C.B.:Rătăciri mortale


Nu ştiu cum s-a derulat totul până aici. Probabil orbeşte, dar totuşi cu ochii deschişi, eu te-am urmat. Ştiu foarte bine că eram şi sunt încă o copilă, dar chiar dacă biologic sunt mult mai mică decât tine, ai multe momente de imaturitate şi-mi place să te domolesc cum numai eu ştiu şi aş fi ştiut şi situaţia ta dacă ai fi avut încredere de la început.
- „Mika”. Ce bine şade numele tău pe umărul meu. Hahaha! Eu care credeam că singura blondă pe care o voi iubi mereu e berea...
- Se pare că te-ai înşelat... Şade bine, ăh?!
            Nu ştiu ce caut acum cu el pe plajă. Alta probabil ar fi luat trenul instantaneu, sau un taxi, sau autocarul, ori orice alt mijloc de transport, numai să plece de lângă el. Îl iau în braţe, mă simt completă. Chiar îmi place cum apusul se revarsă peste pletele noastre în vânt, iar noi stăm întinşi pe nisip, îmbrăţişaţi. Mă simt în siguranţă. Sentiment de siguranţă împletit cu unul de vinovăţie, ca şi cum m-am înfrăţit cu răul... Numai că aici nu e vorba de înfrăţire.
            Se ridică.
            - Să nu pleci de aici!
            El pleacă. Cine ştie ce glonţ s-o mai auzi, însă chiar nu mă interesează. Pe plajă mai sunt câţiva oameni. Nu se mai cară odată. Ehhh, sper să nu aştept mult până vine înapoi. Marea asta e aşa frumoasă, aşa limpede, aşa cum nu am mai văzut-o niciodată şi se contopeşte mai mult ca perfect cu cerul. Peisaj ce-mi insuflă libertate fără margini, un elixir al sufletului meu. Toate datorită unui monstru al omenirii, care mi-a animat viaţa, pe care îl iubesc involuntar, ireversibil. Totul a căpătat, în timp, valori mult prea mari pentru mine, totul jonglează cu obiectul fricii, obsesiei, dorinţei, totul subjugă un amalgam de sentimente. Nu e vorba de frica unui eventual deces. Nicidecum. Mi-e teamă de un eventual final al nostru.
            Vine. Ţine o carte în mână. Îmi pun ochelarii să-mi întregesc look-ul hippie şi fac o faţă de-a mea de câine prost.
            - Astă-seară vom citi „Scufiţa Roşie”!
            - Abia aştept!
            - Trecem direct la partea când lupul îi mănâncă pe toţi.
            - Ba nu, eu zic să citim atunci când Scufiţa e uimită de aparenţa bunicii. Ştii tu, acea Scufiţă micuţă şi naivă când descoperă ceva mai târziu unde era lupul...
            - De departe un simţ al umorului evident!!! Ce să mai... Dă să te pup.
            Zâmbim larg amândoi. Plaja e aproape goală. Se trezesc unii să mai alerge pe mal prin faţa noastră.
            - Ce vrei să faci?
            - Cineva o să plece mai devreme acasă.
            O blondă bronzată, cu pielea lucioasă şi cu sâni imenşi a dat câteva ture pe aici, fapt ce nu-i convine nici lui şi-i pune piedică. Ne înjură tipa, se ridică şi da, pleacă. Odată cu ea se simt şi ceilalţi. Noi râdem. Acum plaja e chiar goală, iar luceafărul ne veghează. Citim câteva rânduri din „Amurgul gândurilor” al lui Cioran.
            - Orice privire spre tine însuţi e un incendiu sau un naufragiu, când peisajul lăuntric e o devastare somptuoasă de flăcări evoluând la orizontul mărilor - atunci dai drumul gândurilor, coloane turmentate de epilepsia focului interior. Şi ce mai arde focul ăsta în mine. Hai în apă să ne mai răcorim.
            Intrăm în apă. Şi-acum actanţii plutesc pietrificaţi, goi, inerţi, căci bazinul a ceea ce am creat în timp se adânceşte cu fiecare abuz, cu fiecare plăcere tangibilă. Dar el rupe tăcerea...
            - Te iubesc.
            - Idem...!

duminică, 24 iunie 2012

M.C.B.: Asa sunt eu!

    Intr-una  din dupa-amiezile foarte toride dupa ce am trminat orele si am ajuns acasa, m-am gandit sa-mi fac nenorocitul ala de eseu despre filozofie. M-am pus sa scriu si mi-am stors creierul de toate informatiile 
stocate in el, am consultat cartile si putin...... mai mult internetul, si in sfarsit dupa 2 ore 30 am reusit sa termin cele 3 pagini de eseu. Intre timp a venit si Hyori in vizita, si ne-am pus sa bem o limonada rece, rece, sa mai alungam caldura asta ce ne topeste cheful de viata. Dar Hyori nu a fost atenta si a varsat limonada pe eseul meu. M-am enervat si m-am apucat sa il scriu din nou. 
As fi teminat repede -pt ca ma ajuta si Hyori- daca as fi fost mai atenta cu inghetata ce o mancam, deoarece inghetata s-a scurs pe foile mele!!!! A trebuit sa o iau de la capat, din nou!
Ma durea mana de la scris, iar Hyori se plangea non-stop ca ei nu-i place filozofioa! Eh, de parca mie mi-ar place, dar trebuia sa scriu lucrarea aia tampita! Profa ne-a amenintat ca da note da 1 celor care nu-si fac tema, deci nu pot risca sa ma trezesc cu o asa nota acum cand mai sunt cateva saptamani de scoala.
Intr-un final am reusit sa termin eseul pt a treia oara si m-am pus cu Hyori sa vedem un film, dar bineinteles problemele nu s-au terminat aici, ca deh, viata mea nu-i chiar asa usoara.
La un moment dat, in camera a venit verisorul meu si mi-a cerut niste foi nu stiu e sa aprinda cu ele. I-am spus sa-si i-a de pe birou, dar imbecilul a luat foile cu eseul meu! 
Mai tarziu am abservat ca lipseste eseul si mi s-a spus ca verisorul meu l-a ars, am crezut ca inebunesc! Il scrisesem deja de 3 ori, si era prea tarziu sa il rescriu si a n oara, asa ca dupa multe injuraturi, tipete si obiecte aruncate prin casa, m-am linistit si m-am resemnat cu gandul ca voi avea media stricata daca primesc "1" acela.
   A doua zi m-am dus la scoala, cu toate ca imi era putin frica, dar cand a intrat profa in clasa si mi-a cerut eseul, mi-am facut curaj si i-am spus ca am intampinat niste probleme si nu am reusit sa-mi fac tema. Si profa de-colo : "Aaaa da? Si ce probleme ai avut?" Si am incercat sa-i explic: " Pai stiti, ieri mi-am facut tema dar Hyori a varsat limonada pe eseu, apoi eu am scapat inghetata. . . aaa si verisorul meu a dat foc lucrarii si era prea tarziu si n-am apucat si.. ...! " Si profa: "Bine, bine, stai jos!" Cand am auzit asta am inceput sa dau si mai multe explicatii, si biata profa n-a mai inteles nimic din ce-am spus eu!
   Important e ca m-a iertat de data asta, dar sunt sigura ca ma va ierta si data viitoare! ;)


-HACHIKO-   
-MOSHI AXELA-

M.C.B.: O cina 'romantica'

   L-am cunoscut pe tipu' asta, Zenzi. E dragur si ne intelegem super bine, dar nu stiu de ce evit sa ies cu el asa ca mi-a propus ca prima noastra intalnire sa fie una iesita din comun, nu o intalnire la mall sau mai stiu eu ce. Boooon, am acceptat si mi-a spus ce vrea sa facem: o cina intr-o casa bantuita!
Hahahahahahaahahaha mancare, bautura, fantome si rock 'n' roll ! Suuuperr idee, dar eu ma gandeam ca e doar o casa veche, parasita.....
 M-a luat de acasa pe la 20:00 , ne-am oprit sa facem "provizi". Si am ajuns in aceea casa in jurul arei 22:00-22:30. Intradevar, casa era parasita, geamurile erau prinse in cuie, usa de la  intrare abia se mai tinea.... Inauntru un dezastru total!
  O imagine infricosatoare pt. cei slabi de inger, dar nu si pt. noi . . Noua ni se parea super amuzant ca luam cina acolo.
Buuuun, toate bune si frumoase, am asejat "masa", am deschia sticla de vin, aranjam locul si ne-am dat seama ca se intunecase si-a trebuit sa aprindem lumanarile. Aahh cina cu lumanari si vin, funny!
   A naibii lumanare, nu vroia sa se aprinda si era din ce in ce mai intuneric. Ne-am chinuit dar degeaba; cand la un moment dat Zenki cauta lanterna in rucsan iar eu ma "luptap" cu bricheta care nu vroia sa se aprinda. S-a luminat camera, lumanarea ardeaaa!!!!! Cum? Nici eu nu stiu, Zenki era prea departe ca sa o aprinda, iar eu..... as fi tiut daca as fi aprins-o!
Cidat, dar nu scary, asa ca ne-am vazut de ale noastre . . . Asta pana cand au inceput sa se auda tot felul de zgomote ciudate si lumini ce nu aveau ce cauta acolo. Deja incepusem sa-mi pierd curajul si rabdarea si i-am cerut lui Zenki sa plecam si . . . . . . surpriza: usa era incuiata si nu-mi explicam cum naiba e posibil cand abia se mai tinea in balamale.
Atunci mi s-a facut de-a dreptul frica si am inceput sa tip la bietul Zenki care se chinuia sa gaseasca o iesire. Intr-un final a reusit, dar cand am iesit afara, prin partea din spate a casei, am realizat ca nimerisem intr-un cimitir, iar frica s-a transformat in panica totala cand am vazut o silueta care venea spre noi. Am luat-o la fuga pana la masini si abia cand a mai trecut spaima am inceput sa cautam explicatii.
    Putin mai tarziu, cand au aflat prietenii nostri, ne-au spus ca acea casa apartinea celui care are grija dfe cimitir, dar omul murise cu multi ani in urma. Si atunci noi pe cine am vazut acolo?!???!? Probabil o persoana  la fel de tacanita ca si noi care nu avea ce face.
   Acum mi se pare amuzant, dar nu as mai trai o asemenea experienta pt. nimic in lume . . . . . Ii las placerea asta lui Saru cea gothica!! :))

  ☼SUZUKI☼
☼ADDA KIM☼

sâmbătă, 23 iunie 2012

M.C.B.: Cu Laura?

   Anul trecut am fost cu un grup de proetemi in vacanta la munte. Ma gandeam ca voi avea parte de multa distractie dar m-am ales cu mana dreaapta rupta, cateva zile de spitalizare si o buna perioada de timt de plictiseala. Nu degeaba spun eu ca Romania-i o tara periculoasa :D
Asa: Tot drumul am ras, am glumit si abia asteptam sa ajung la munte sa respir aer curat......... Rectific, abia asteptam sa deschid sticlele :))
  Toate bune si frumoase in primele zile. Apoi s-a alaturat grupului Laura, o domnisoara foarte aroganta si increzuta, dar era al naibii de frumoasa. Din discutiile cu ceilalti am aflat ca e foarte pretentioasa si respinge dur avansurile baietilor' asa ca noi am facut un pariu: care reuseste sa o ''agate''. Cum era de asteptat ne-a respins zambindu-ne siret. Ne gandeam ca poate nu-i plac baietii, daca ne ignora chiar pe toti :))
Bun: Aici incep problemele! Ne-am dus toti sa ne plimbam si habar nam cum, am ajund la o sosea care avea pe margini duzi.Fetele s-au oprit sa manance si eu mi-am zis ca ar fi un moment bun sa vorbesc cu Laura. Imi raspunse la intrebari si chiar ma intreba si ea cate ceva, dar cand i-am propus sa iesim impreuna, m-a refuzat....... din nou!!
   Si cum mintea mea sta numai la glume, am strigat sa ma auda toti: Daca Laura nu ma iubeste, eu ma sinucid! Cum nimeni nu m-a crezut ca as face asa ceva, m-am intins pe sosea amenintand ca ma las calcat de masina . . . 
Proasta idee am avut...! Si prost moment mi-am ales!
Drumul acela nu era prea circulat, n-aveam de ce sa ma tem, cu toate ca din locul in care eram eu nu puteam sa vad daca vine sau nu vreo masina.
   Faceam glume cu baietii si o tachinam pe Laura. Sttand toto acolo in mijlocul drumului, am auzit-o pe Akatsuki ca striga: Masina, vine masina! Am incercat sa ma ridic, dar nici bine nu eram ridicat un cm. de la sol ca am si simtit o durere ingrozitoare prin tot corpul. Mda..... ma lovise madina! 
 O mana rupta, capul spart si multe vanatai...... cu asta m-am ales din minunata vacanta... si pe Laura tot nu am impresionat-o. Ca sa nu mai zic ca inca se rade pe seama mea cand ne aducem aminte.
   Dar asta e o intamplare minora, au fost si mai amuzante...... adica intotdeauna e distractiv sa fi preajma Chaffinch-ilor ! :))



P.S.: sa nu va punezt niciodata in mijlocul unui drum si sa stati mai mult de 5 minute acolo. O sa aveti o perioada luuunga de plictiseala! Am trait asa ceva :)))


   •Arashi•
•Ryan Park•

luni, 18 iunie 2012

M.C.B.: Buton STOP

 O intamplare de care imi aduc aminte cu drag? Pai...... sunt multe si de cand am in preajma copiii astia obraznici am parte de multe lucruri amuzante, dar ca sa ma limitez la un singur eveniment voi povesti o mica aventura cu Yori si Lee Jung (mai exact cu Saru respectiv Akatsuki). Nemernicile mi-au propus sa merg cu ele la nu-mi aduc ce lac sa se bronzeze, sa faca baie etc.
Tot drumul mi-au tocat nervii, aveam impresia ca sunt pe baterii sau functioneaza cu curent electric si nu gaseam butonul pe care scria "STOP". Acolo am ajuns seara. Ne-am instalat cortul, am facut un foc imens si stateam in jurul lui povestind. Intre timp au ajuns si ceilalti.  Toata noaptea am vorbit, am baut, am cantat, am dansat si ce am mai facut pe acolo.Eram foarte obosit si abia asteptam sa intru in cort sa dorm, cand lui Saru i-a venit magnifica idee sa-mi ceara sa-i explic de ce port un nume care nu mi se potriveste. Degeaba i-am spus 20 de mii de explicatii ca tot nu s-a linistit. Acum ca imi amintesc, parca o si aud zicand: "Eric, de ce te cheama Eric?" Intr-un final am adormit dar numai o nenorocita de ora, pt. ca m-au trezit tipetele lui Akatsuki. Un tip se luase de Saru si Akatsuki il luase pe bietul om la palme(in genetal Aka e linistita, uneori deabea scoate o vorba, dar cand trebuie sa o apere pe Saru sau pe ea insasi, devine un adevarat monstru!)
Dimineata cand ne-am trezit(ma rog, astia care au putut dormii) am mers sa bem o cafea. Eram impartiti in 2 grupuri ca nu aveam loc la o masa. Eu si Aka am cerut cafea, Saru mancare... binenteles. Langa noi erau 3 fete si tot trageau cu ochiul la mine. Nu stiu daca pt. ca sunt frumos sau pt. ca sunt japonez, or'cum nu conta. Am intrat in vorba cu ele si una picase in plasa, dar draga mea Aka cum sa ma lase in place. M-a rugat sa ii aduc ceva masina si intre timp a trimis-o pe Saru sa le spuna acelor fete sa ma lase in pace. Saru s-a dat drept sora mea si le-a mintit ca sunt insurat si ca am 2 copii. Cand m-am intors m-am trezit c-un penar de apa in cap si cateva alintari gen: porcule, nesimtitule, mincinosule etc. Nu mi-am dat seama ce se petrece, credeam ca sunt nebune fetele. Si fara sa mai intru in detalii cu ce s-a intamplatam plecat am plecat sa ne balacim in apa. Am avut parte de cateva ore bune de distractie apoi au reinceput nazbatiile. Akatsuki a picat in spini, Saru era sa intre cu masina in lac, eu am avut o mica altercatie, Aka a baut prea mult si a disparut, una din fetele care era cu noi a vomitat in masina si multe altele.  In sfarsit  eram pe drum catre casa cand ne-a oprit politia. Ar fi fost un control de rutina daca Saru nu se certa cu politaii si asa s-a ales cu o amenda frumoasa si eu cu premisul suspendat.
  Cam astea s-au intamplat in acele 2 zile. Si le-am promis fetelor ca nu le mai duc niciunde, dar nu ma pot tine de cuvant. Se apropie o noua vacanta cu ele, dar si cu ceilalti!
Si abia astept sa facem schomb de roluri!!!! >:)

P.S.: Am uitat sa spun sa Saru mi-a rupt corzile de la chitara sub pretextul ca vrea sa le faca codou lui Suzuky!

~KAIEN~
~ERIC  YAMAMOTO~

M.C.B.: Zodiace fermecate

   Pe la jumatatea lunii iulie, 2007, ma aflamin Shikansen Train cu destinatia Tokyo. Era aniversarea parintilor mei, iar eu le-am uitat cadoul in Tokyo. In tren, plictiseala...., mi-am pus castile-n urechi si m-am lasat prada vocilor ce rasunau din ele. Banal, un drum cu trenul ca or'ce altul. La un moment dar, langa mine s-a asezat un domn mai invarsta si a incercat sa converseze. Eu ii raspundeam sec, plictisita de intrebarile pe care mi le punea. Dialogul a prins culoare cand m-a intrebat daca cred in Dumnezeu. Arogant i-am spus ca eu cred in Zeii Estului. M-a privit mirat nestiind ca eu fac referire la un ,,Boy Band''. Mi-a cerut sa-i spun data nasterii mele apoi a tacut tot drumul. Ma gandeam ca insfarsit a tacut si eu pot sa ascult melodia aia linistita fara intreruperi.
La destinatie mi-a spus cateva lucruri care m-au amuzat pe moment. Dar m-au socat dupa cativa ani; as putea spune ca mi-a prevestit niste viitoare intamplari din viata mea.
Tot drumul bunicul acela mi-a analizat viata si caracterul. Pe o foaie rupta dintr-un caiet mi-a desenat un grafic din care nu am inteles mare lucru. M-am gandit ca e biet pensionar obsedat de zodiace, dar eu nu cred in basme de acest gen.
Curios lucru: inca mai am acea foaie, si voi scrie exact ce e scris pe ea:
"A.T. 22-2-1992 
Iti elaborezi treptat principiile de viata prin logica, punand totul sub semnul intrebarii. Vei avea parte de o legatura sentimentala profunda. Ajuti cu draga inima pe cei din jur. Iti place sa fii inconjurata de familie si prieteni. Nu-ti place munca grea si, desi vezi ocaziile ce ti se ofera, de cele mai multe ori le ratezi. Iti e mai usor sa te exprimi in scris decat in vorbe.
Esti emotiva, intelegatoare, dar nu-ti place sa faci ceva atunci cand esti obligata..." 
(Gandeam ca tipu' e artagos rau, mi se parea doar o abureala pe atunci.)
Asta a fost o parte din ce mi-a scris pe foaia aceea, dar ce mi-a spus inainte sa plece a fost chiar interesant:
"Stiu ca nu crezi dar totusi asculta ce am de zis: vii de departe si inca mai mai de mers; drumul tau nu se opreste aici. Daca pleaca,sa nu-l astepti pt. ca nu va mai veni, iar daca ramane, iarta-l pt. ca vei suferii din cauza lui. Ingrijesteti mai mut sanatatea ta; dac poti, renunta la tigari. Sa nu ai incredere in cei ce par a fi prietenii tai, alege-i, nu-i lua la intamplare. Spune mai des ,,imi pare rau'' si ,,multumesc'' , va conta, stai langa cei dragi, nu stii cand veii pleca sau vor pleca. Si nu in ultimul rand, raza de soare a vietii tale va lumina in zorii zilei."
   OK! Esti total nebun! Dar daca stau si analizez, imi dau seama -acum, dupa 5 ani- ca a avut dreptate. Pana acum am locuit in 3 tari diferite, deci calatoresc mult
"Daca pleaca..." da, a plecat si l-am iertat pt. ca daca ar fi ramas nu si-ar fi putut indeplini visele , si m-as fi simtit vinovata.
Sanatatea - nu m-am lasat de tigari, cu toate ca m-a luat salvarea de 3 ori de acasa. Prietenii - acum am prieteni doar persoana bune, dar am avut parte si de tradatori. Cei dragi - din pacate am pierdut persoane dragi, si nu am invatat sa spun "I'm sorry".
Si nu in ultimul rand raza mea de soare din zorii diminetiii: aici e ciudat rau, mi-a luat ceva vreme sa imi dau seama la ce se refera. Raza de soare il simbolizeaza pe iubitul meu, numele lui inseamna "soare" iar zorii zilei sunt eu; numele meu inseamna "zori de zi". 
Raza de soare a aparut intr-un moment intunecat al vietii mele si a luminat-o si inca continua sa o faca.




Vorbele acelui batran mi s-au parut amuzante, dar destinul sau o pura coincidenta le-a facut sa fie adevarate.

  ~AKATSUKI~          
~OKCA KIM LEE JUNG~

vineri, 15 iunie 2012

M.C.B.: Vrajitoarea lui Tanabe

   13 august 2007: Eram in Tokyo de 3 saptamani. La admiterea la liceu mi-am facut primii prieteni de aici, sunt cei mai populari din liceu dar am ceva indoieli in privinta lor. Mi-iu cerut sa ii insotesc in cimitir la ora 00:00 pt. a vedea daca sunt demn sa fac parte din grupul lor...... Nu am avut de ales!
-Frate, daca vrei sa nu patesti nimic cat stai pe aici, mai bine ai face supnem noi!
-Da....... da...dar ce trebuie sa fac?  am intrebat eu putin speriat
-Asteapta si ai sa vezi!   spuse Mitsunari pe-un ton misterios
 Unul dintre ei a spus sa jucam de-a va-ti-ascunselea, iar eu am acceptat fara sa stiu ce ma asteapta!
Am terminat de numarat si incepusem sa ii caut. Gasisem 2 dinte ei si-n timp ce ma apropiam de locul unde il zarisem pe al 3-lea mi-a aparut in fata o fantoma. Bineinteles ca m-am speriat, dar mi-am dat seama ca sunt ei.
-Mwahaha....... Te Omoooooooor!!!
-Da, da...........da-ti cearsaful jos Eiji!  am spus indiferent
-Te omooooooor!!  tot repeta Eiji
-Bah, lasati-l! Si-a dat seama fraierul! Hai, micutule, ai trecut testul!   spuse Mitsunari
-E......e.......e..........!!!   ma balbaiam eu
-Hai ma, linisteste-te. Doar ai vazut ca suntem noi!
-E.....e.....e......e...uita-te!
-Frate,e Eiji!!!
    Ce incercam eu defapt sa le arat era un caine turbat,plin de bale...furios.Speriati am luat-o la fuga si nu ne-am oprit pana in partea cealalta a cimitirului,dar nici aici n-am avut parte de liniste.Se auzeau zgomote ciudate!
-Ce se misca acolo?
-Aaaaaa....!
-Fricosilor e doar o pisica! am spus eu
-Pi...pisica e aici,dar ce monstru e ala?
-Hei tu iesi la lumina!!!
-Kak dela, glup??? :))
    Cand asa-zisul monstru a vorbit limba aceea ciudata,mi-am dat seama ca e doar o fata....dar mi s-a parut ciudat!
Toti am ajuns la concluzia ca desi e om trebuie sa lie vrajitoare, iar baietii au luat-o la fuga. Dar eu am ramas, fiind curios.
-Nu ti-e frica?   m-a intrebat mica vrajitoare
-Ha!!! Deci stii japoneza!
-Ha ha ha. Normal.
-De ce ai vrut sa ne sperii?
-Am vrut sa ii sperii pe ei,.... pt. binele tau.....
-Ce vrei sa spui? Si ce s-a intamplat cu ochii tai?
-Nimic, port lentile! Uite cum sta treaba: tipii cu care erai sunt cei mai ipocriti. Nu stiu de ce te-ai inhaitat cu ei, pari un tip dragut!
-Va sa zica ma placi?!
-Pustiule nu ti-o lua in cap!!!
   Dupa o replica dura, vrajitoarea mi-a spus cum o cheama: Akatsuki, si am aflat ca intrase la acelasi liceu si clasa cu mine.
Din noaptea aceea am incetat sa mai am de-a face cu Mitsunari si grupul lui, iar cu Akatsuki am ramas prieten pana azi.


P.S.: Imi cer scuze daca am omis ceva sau daca am greseli de ortografie,dar eu nu ma pricep la povesti!
P.P.S.: Am scris intamplarea aceasta la cererea fetelor !!!!!
   
~TANABE~     
~Sammy Kato Lee~

luni, 4 iunie 2012

M.C.B.: Memories of chaffinch band

Heyy, m-am gandit sa pun niste povesti ale grupului meu de prieteni. Ce o sa fie scris in urmatoarele capitole o sa aiba o nuanta (mai mare/mai mica) de adevar. Sper sa va placa!

1.TANABE
Nascut in Hioki - Kagoshima, Japonia, la 17.01.1992.
Are 1,70 inaltime.
E o fire linistita, blanda, iubeste natura, arta, poeziile si muzica.... clasica. E aproape mereu visator si bun cu toti din jurul sau.
Uraste: serpi si persoanele egoiste.


2.AKATSUKI
Nascuta in Novosibirsk, Rusia, la 22.02.1992. A copilarit in Rusia pana la trei ani dupa care s-a mutat in Osaka, Japonia.


Visatoare, fara cale de intoarcere. Desi are douazeci de ani si stie ca trebuie sa se maturizeze, ea nu vrea asta. Ii place sa piarda timpul scriind sau cu prietenii. Crede in implinirea viselor si intr-o lume mai buna. Ii mai place pictura sau desenul, literatura, muzica si artistii cu voci puternice. Vrea sa calatorasca prin toata lumea.


Uraste: minciuna si falsitatea.


3.KAIEN
Nascut in Nagoya, Japonia, la 23.03.1992.
   Ii place sa cante la chitara si vocal. E misterios, retras, imprevizibil, arogant, dar isi respecta aprpiatii, iar pentru necunoscuti e gru de suportat si inteles.
E un mare HEARTBREAKER, si chiar ii place sa faca asta. 
Are un corp de invidiat si o fata foarte draguta, deaceea cad fetele in plasa lui.
Uraste: persoanele mai increzute decat el.






P.S.: e  s-o-l-o !


4.Gemenele Mika si Suzuky
in stanga: Mika iar in dreapta: Suzuki
Sunt nascute in Saitama, Japonia, la 22.01.1993.


  Mika: E linistita, inteligenta, manierata, educata, o adevarata "Lady". Ii place sa citeasca, in special carti de anatomie, sa faca fotografii si sa fie in preajma prietenelor cat mai mult. Sufera de 'boala primei iubii'. Seamana cu un ingeras, dar "mata blanda zgarie rau".


  Suzuky: Ii place sa faca farse, iar distractia e punctul ei forte. E o prietena buna si isi ajuta amici neconditionat; e dinamica, spontana si rebela, dar in general e "obraznica". Ii place sa franga inima baietilor. Total opusul surorii ei!
Uraste: minciuna si prietenii prefacuti.


Partyy!!


5.YOSUKE
Nascut in Kyoto, Japonia, la 20.05.1993.
Ii place sportul, si practica artele martiale. E o fire vulcanica, nu-i place sa fie contrazis sau invins, iar visul lui e sa nu fie invins niciodata, number one!
Ii plac iesirile cu prietenii, fetele la care se ajunge greu si, bineinteles,........ sake. 

Uraste: vanilia (e alergic la ea)






Nu are un farmec ca si Kaien, dar si el e un tip "cool".


6.SARU
Nascuta in Kyoto, Japonia, la 13.07.1994.
E un cpoil inteligent, are o rabdare imensa si poate fi indiferenta in fata unor lucruri care pe altii i-ar scoate din minti. E calma, uneori pare plictisita, dar isi ajuta prietenii cu conditia ca ajutorul sa nu fie cerut cand e plictisita.
E tacuta, dar sa nu fie provocata, ca nu o sa mai ai loc de ea! Ii place sa citesca, sa faca poze si sa se uite la animeuri. Din cauza cartilor crede ca e bolnava.


E plictisita de viata, fara motiv. (adica asta pare:D )


7.ARASHI
Nascut in Kawasaky - Kanagawa, Japonia, la 03.08.1994.
Ii place sa faca beat-box, sa mearga cu motorul si sa asculte muzica. E o fire vesela cu simtul umorului foarte foarte dezvoltat, simpatic, carismatic; si e popular atat printre fete cat si printre baieti.


Uraste: sa i se impuna sa faca ceva ce nu-i place


8.HACHIKO
Nascuta in Yokosama, Japonia, la 05.11.1994.
Ii plac cumparaturile, muzica su dnsul. Fiindca e indragostita e putin uituca si (un pic mau mult) neatenta.
Ii place sa citesca bloguri si fan-ficuri si sa scrie in jurnal.
E o persoana optimista; si e foarte buna la imbolnavit, mai mereu e racita. Dar asta nu o impiedica sa stee cu prietenii.


9.HYORI
Nascuta in Mitoyo - Kagawa, Japonia, la 06.08.1995.
E aproape ca Hachiko: imi plac cumparaturile, muzica (mai mult koreana) si foarte mult dansul.  


+ E cu capul in nori si total imatura. 
Ii plac iesirile in oras si sa se distreze cat mai mult. E mereu la dispozitia prietenilor.


Uraste: sa citească 






Si inchei acest prim capitol cu doua poze format din grupul fete:


duminică, 3 iunie 2012

Story II part VII

A doua zi de dimineata, dupa ce LJ si-a revenit din socul in care intrase cand il vazuse pe HK dormind cu ea in pat si-a chemat prietenele la "sedinta":
 LJ:" Stai sa vad daca am inteles bine! MH ne-a inchis pe mine si pe HK in beci, timp in care a venit TK sa ma caute, HR s-a luat la cearta cu el din cauza unei intamplari minore si asta a dus la gelozia lui MH si la o cearta intre AD si HJ ?"
 HY:"Da!"
 LJ:"Voi chiar nu v-ati dat seama cat de infantila a fost ideea voastra?"
 HR+AD+HY:"Nuu!"
 LJ:" Nu stiu ce ati avut in cap dar ati provocat multee probleme."
 HR:"Imi pare rau!"
 AD:" Si mie!"
 HY:"Mie nu! Eu m-am distrat!"
 HR+AD:"Hanaaaa!"
 LJ:"Macar tu ai ramas intreaga! Dar trebuie sa rezolvam dezastrul asta.
 AD:"Cum? HJ nici nu vrea sa auda de mine!"
 HR:" Nici MH!:"
 LJ:" Am sa vorbesc eu cu fiecare si le explic ce s-a intamplat dar trebuie sa va cereti scuze, chiar v-ati purtat ca niste oameni nebuni. Aaa HR, tu o sa-ti ceri scuze si de la Takuya.
 HR:"Ce?? Niciodata!"
 LJ:" Ai face bine sa ma asculti daca vrei sa-l mai vezi pe MH si-n plus nu aveai nici un drept sa te porti asa cu TK din moment ce eu l-am chemat.
 HR:"Fie....!"
 HY:"Dar de unde il cunosti?"
 AD:"Si de ce te cauta acasa?"
 LJ:"Nu-i important de unde il cunosc si la cat sunt de nervoasa pentru cum v-ati purtat cu el, ati face bine sa nu ma intrebati nimic."
 HY:"Astea-s motive ca sa nu ne spui ce e intre voi."
 LJ:" Hana, nu ma enerva mai tare. Si sa fiti atente, daca TK afla ca aseara HK a dormit in camera mea va spanzur.''
 TK:" Cine a dormit unde?"
 LJ:" Takuya! Nu... Nimic...!"
 TK:'' Ai dormit cu HK?"
 LJ:" Nu.... Adica da, dar nu s-a intamplat nimic intre noi. E O GRESEALA!"
 TK:"Ha~ha! Iti pui prietena sa ma minta ca nu esti acasa ca sa ce... sa...."
 HR:"Auzi, perversule! Chiar e o greseala. LJ nu te minte.... De fapt nu inteleg de ce te intereseza, dar eu...."
 MH:"Hyerin? Ce cauti cu Takuya?"
 HK:"Buna Lee Jung! ;) '
 TK:"Tu ce cauti aici?"
 HK:" Eu?"
 HR:"Hey, hey, GATA!"
 MH:"Ii iei apararea astuia? Ha... eram sigur!"
 HR:" Voi chiar nu intelegeti?"
 HK:" D-le TK, sa inteleg ca ai ceva cu mine?"
 AD:"Aloooooo!!! TERMINATI!!!!!!"
 TK:" Aaa nu, nimic inafara faptului ca te-ai dat la iubita mea!!"
 HK:"Iubita ta?!"
 AD+HR+HY:" Iubita lui?!??"
 TK+LJ:" Da."
 LJ:'' Stiti ceva? Eu m-am saturat de jocul asta, fiecare sa creda si sa faca ce vrea. Iar tu, Takuya, daca nu ai incredere in mine mai bine....."
 HK:"LJ, TK e iubitul tau?"
 LJ:"Lasati-ma-n pace!!"
 HY:"Takuya, MH, pot sa vorbesc cu voi, dar va calmati?"
 TK:"Sunt calm!"
 MH:"Si eu!"
 HY:"Atunci sa va explic: MH, tu nu ai nici un motiv sa fi gelos pe TK, daca el e cu LJ, da?"'
 MH:"Daca e asa, atunci ai dreptate!"
 TK:"Hey MH nu pot sa cred! Suntem prieteni, nu m-as baga peste tine. Cine crezi ca sunt?"
 MH:"Ai dreptate, imi cer scuze!"
 TK:"E-n regula!"
 HY:"Ce-mi place de voi ca va intelegeti. Bun, o problema e rezolvata, sa trecem la urmatoarea: hai la ceilalti."
 AD:"TK, noi nu stiam de tine si LJ, asa ca am avut proasta inspiratie sa o facem sa se îndrăgostească de de MK, dar......."
 HR:"Dar asta nu s-a intamplat pt. ca am vazut cat tine la tine....."
 MH:"La indemnul lor, eu i-am inchis in beci si......"
 HY:"Si cand m-am dus cu Maru sa le dam drumul, LJ dormea, ceea ce inseamna ca......"
 HK:"Asta a facut tot tipul! A dormit! Eu am fost cu ea deci stiu mai bine si, TK, sa stii ca ea chiar e indragostita de tine. Mi-a vorbit de iubitul ei pe care il considera un om special si-l iubeste mult, dar nu mi-a spus numele lui....."
 TK:"A spus ca-s special?"
 HK:"Da! Ce e trist e ca tu nu ti-ai dat seama si nu ai avut incredere in ea!"
 TK:"......................................................................."
 HY:"Deci, toata lumea e in regula?"
 HR+MH:"Noi da!"
 TK+HK:"Si noi!"
 AD:"Acum sa mai vorbeasca LJ cu HJ sa ii explice si totul e perfect!"
 TK:" Dar LJ unde e?"
 HY:"Poate e sus, ma duc sa o caut!"
..................................................................................................................................................................

 HY:"NU E!"
 TK:"Cum nu e?!?"
 AD:"Ce vrei sa spui?"
 HY:"Nu e in camera ei, baie, bucatarie, niciunde!!"
 HR:"TK, sun-o!"
 TK:"Incerc, dar nu-mi raspunde!"
 AD:"Nici mie!"
 HY:"Unde naiba o fi?"
 HK:" S-a enervat destul de tare, poate a iesit sa se plimbe......."
 TK:"Trebuia sa spuna ca pleaca......."
 HY:"S-a intamplat ceva cu ea......... nu e genul care pleaca fara sa anunte."
 MH:"Poate a uitat de nervi....."
 HY:"O cunosc de cand m-am nascut! Iti spun eu: ceva i s-a intamplat!"
 AD:"Taci Hana, nu ne speria!"
 HK:" Linistiti-va! Sa asteptam sa se intoarca!"
 TK:"Nu pot sa astept! Ma duc sa o caut!"
 HY:"Suna-ne daca afli ceva ca eu il anunt pe Maru poate o vede pe undeva!"
 AD:"Da!! Vorbesc si eu cu HJ!"
Takuya, Hana si Yuichi au plecat sa o caute pe LJ, ca o echipa, iar echipa a doua era formata din Hong Ki, Hyerin si Min Hwan, in timp ce Adda a ramas acasa, in caz ca s-ar fii intors Lee Jung. Hyun Jung, care aflase se la Adda ce se intamplase, venea sa o sustina, dar pe drum, a vazut-o pe LJ. in aproperea unui parc.
 HJ:"Lee Jung-shi! Lee Jung-shi!"
 LJ:"Aa Hyun Jung!"
 HJ:"Ce faci? Esti singura?"
 LJ:"De ce as fi insotita?"
 HJ:"Nu stiu, intrebam doar! Daca te deranjez, plec!"
 LJ:"Nu,nu.... chiar mi-ar placea sa vorbesc cu cineva......."
 HJ:"Atunci hai sa gasim un loc unde sa stam!"
 LJ:"Banuiesca ca stii ce s-a intamplat, nu?"
 HJ:"Mi-a spus AD cate ceva... dar mi se pare o prostie!"
 LJ:"Mi-e greu sa tin pasul cu ele. Sunt asa copilaroase si lor tot li se pare usor si nimic nu e imposibil. Habar nu au cum e sa lucrezi intr-o tara straina si sa ai grija de tine si inca trei persoane. Mi-au reprosat ca nu le-am spus de TK, dar am vrut sa le spun atunci cand eram sigura ca relatia cu TK e una serioasa........"
 HJ:"Si totusi diferenta de ani dintre voi nu e asa mare... intradevar, esti mai matura decat ele, dar asta u inseamna ca nu poti gusta din glumele lor...."
 LJ:"Da, dar farsa asta a dus la multe probleme. Chiar si tu te-ai suparat."
 HJ:"Da, m-a deranjat HR si TK. S-au comportat foarte urat."
 LJ:"Mda........ nu stiu cum o scot la capat cu TK si HK...... HK crede ca il plac, Takuya crede ca am ceva cu HK..... Nu are incredere in mine....."
 HJ:"Sunt sigur ca pana acum i-au explicat.... in plus, cand m-au sunat TK deja plecase sa te caute. Era disperat ca ai fugit."
 LJ:"Serios? Stii ce mi-ar place acum?"
 HJ:"Ce?"
 LJ:"Sa le fac si eu o "mica" farsa." >:)
 HJ:"Pai si ce vrei sa le faci?"
 LJ:"Nu stiu.... as putea sa stau cateva zile la J.J.Bia, o prietena si......"
 HJ:"I-a stai! ..... Tu mergi la prietena ta, iar eu spun ca m-am intalnit cu tine la aeroport, iti luai bilet spre.... oriunde!"
 LJ:"Super! Chiar ai sa ma ajuti?"
 HJ:"Desigur! Merita o mica farsa, sa vada cum e!"
 LJ:"Gwomawo HJ! Chiar imi esti de ajutor."
Lee Jung pleaca in vizita la J.J., iar HJ merge sa ii spuna Addeo si celorlalti "vestea cea mare"!


 AD:"Dumnezeule! Nu pot sa cred!"
 TK:"Adda, ce ai spus la telefon? Unde e LJ?"
 HJ:"Eu m-am intalnit cu ea la aeroport. Avea un bagaj si un bilet. Parea ca pleaca undeva....."
 TK:"Si nu stii unde?"
 HK:"Voi si farsele voastre..."
 HY:"Ba, sunteti nebuni?! Cum sa plece? Ce facem fara ea?"
 HR:"Dar tu, HJ, de ce nu ai oprit-o?"
 HJ:"De ce sa o opresc? De ce sa ma bag eu in viata ei?"
 TK:"Macar daca am stii unde a plecat....."
 HJ:"Trebuie sa facem ceva sa o gasim!"
 TK:"Da, da' ce?"
 AD:"A mai sunat-o cineva?"
 HR:"Are telefonul inchis!!"
 HY:"Eu nu cred..... nu ne-ar fi lasat singure...."
 AD:"Te poti astepta la orice...."
 TK:"Inebunesc! Trebuie sa fac ceva!"

 HJ:"Auziti, cum va simtiti acum?"
 AD:"ce vrei sa spui?"
 HJ:"Fara ea... e bine?"
 HY:"Ce intrebari mai pui si tu....."
 HJ:"Maru, vino putin afara, am ceva de vorbit cu tine....."
 AD:"Ei na!!"
 HY:"Astia doi se poarta ciudat....!"
 HK:"Eu trebuie sa plec! Ma anuntati daca aveti vreo noutate!"
 MH:"OK!"
 AD:"Pa!"

 Maru:"Auziti, ce imi dati daca va spun unde e LJ?"
 TK:"Unde e???"
 Maru:"Trebuie sa ma platiti!"
 HJ:"Si pe mine! Eu am dus-o acolo!"
 AD+HY+HR:"Undeee e?"
 HJ:"Acasa!"
 AD:"Acasa? In ce casa?! La noi?!?"
 HJ:"Ahaaaa! Lee Jung-ah!"
 LJ:"Hello, hello! V-a fost dor de mine?"
 AD+HR:"Eonnie!!!"
 HY:"Tusii!"
 TK:"JungGie!!"
 LJ:"Usurel fetelor, ca ma sufocati! Takuya....!"
 TK:"Pff! Am crezut ca innebunes cand am auzit ca ai plecat! Mi-ar fi fost greu fara tine!"
 LJ:"Am vrut sa le dau o lectie astora, sa vada cum m-am simtim eu cand ne-am certat din cauza lor!"
 HR+HY+AD:"Ne pare rau eonnie!!"
 AD:"Promitem ca nu-ti mai facem farse!"
 HR:"Ne ierti?"
 LJ:"Normal, prostutelor! Va iubesc!"
 TK:"Doar pe ele?"
 LJ:" Si pe tine!"
 TK:"Ahh!"
 AD:"Si eu il iudesc pe oppa!!"
 HJ:"Care oppa? Takuya?"
 AD:"Yaa! Pe tine!!!"
 HJ:"Hai sa iti spun un secret la ureche: și eu te iubesc....!!!!!!!"
 MH:"Da, da, si noi ne iubim, nu Hyerin?"
 HR:"Normal!!"
 Maru:"Si noooooi!"
 LJ:"Imi place ce aud!" "Dar HK unde e?"
 MH:"A spus ca trebuie sa plece!"
 LJ:"Pacat!! Vroiam sa il inchid in beci cu Bia!"
 HY+AD:"Nuuu!"
 HR:"Eonnie!!"
 Maru:"Lasati glumele!"
 HJ+TK:"Lee Jung-ah!!!!!"
 MH:"Treceti peste! Haideti mai bine sa bem ceva si sa ne distram!"

                                  
                         ~THE END!~